Precum un chip crepuscular,
Un foișor printre diurnele frunzare moarte,
Sau un mănunchi de ploaie despuiată,
O tainică-nsorire,
Fântână-a fântânilor din străfunzimea apei,
Cioburi de-oglindă-a oglinzilor,
Un chip peste balanțele tăcerii,
O pietricea printre prundiș,
Prin frunze reflectând amurgul zilei,
Un chip ce seamănă cu toate chipurile dispărute.
Bella y Semejante.
Un rostro a la caída del día
Una glorieta entre las hojas muertas del día
Un ramo de lluvia desnuda
Todo sol escondido
Todo fuente de fuentes en el fondo del agua
Todo roto espejo de espejos
Un rostro en las balanzas del silencio
Un guijarro entre los otros guijarros
Por las frondas de los últimos reflejos del día
Un rostro semejante a todos los rostros olvidados.
Sensul versurilor
Piesa descrie o frumusețe efemeră și reflectă asupra trecerii timpului. Chipul descris este văzut ca o oglindire a tuturor chipurilor pierdute, sugerând o legătură profundă cu trecutul și cu efemeritatea existenței.