Ion Caraion – Ciorchine
Ciorchine / de-ntuneric și zi. / până la a te iubi / pe tine fără … →
Ciorchine / de-ntuneric și zi. / până la a te iubi / pe tine fără … →
Din depărtare, timpul / plecat în cârje pe stradă / păru – târându-și umbra – … →
Netimpul strică strugurii / Marea are zgomot de munte. / Zgomotele au miros de mare. … →
Când voi ajunge poet mare la ferme de imagini / femeile din versurile mele pârguite … →
O forfoteală moartă. Arniciuri și nimicuri. / În loc de foc, amprente în lut. O … →
Înfipți în pământ ca niște dinți, copacii / Rod cerul și apa, rod soarele / … →
Cum și-a strâns codrii… Cum și i-a / pus în desaga văzduhului, lent… / Ușor … →
Nopți de vânt, apoase reliefuri. / Moartea înseamnă copacii c-un diamant. / Vraiște, cu păr … →
Apleacă-te, auz; iar tu, cuvânt rămâi; / n-am întrebat portarii de te cunosc, dar nici … →
Parcă s-a oprit cineva între câmpuri. Nu era umbră. Nu era om. / Se uitau … →