Ion Caraion – Drumul Singurătății

Netimpul strică strugurii
Marea are zgomot de munte.
Zgomotele au miros de mare.
Nimeni nu-ntunecă și nimeni nu luminează.
Neloc, neaer, neumblet.
Oameni. Neoameni.
Viclenii de nord. Plante închise.
E încă înainte de zori.

Sensul versurilor

Piesa explorează sentimentul de singurătate și introspecție prin imagini poetice ale naturii și contraste puternice. Versurile sugerează o călătorie interioară într-un loc al nimănui, unde granițele dintre realitate și iluzie se estompează.

Lasă un comentariu