Nopți de vânt, apoase reliefuri.
Moartea înseamnă copacii c-un diamant.
Vraiște, cu păr halucinant –
vin la noi femei din alte evuri.
Totdeauna nunțile pieirii…
Muribunzii își alungă ideile.
Întuneric – cine se apropie – în toate blidele:
turnate cuibare pe flautul șirii.
Jupuit de viu ca Marsyas,
în pământ fără timp, deolaltă cu luna,
oblicul lujer – Monos și Una
calcă rufele crinilor care-au rămas.
Nopți de vânt de larguri… Siluete
vântură-ntâmplări și amăgire.
Bat în cuget degete secrete,
ca-n metempsihozele asire.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme profunde legate de moarte, timp și transformare, folosind imagini puternice și simbolice. Versurile creează o atmosferă întunecată și misterioasă, sugerând o călătorie metafizică prin viață și dincolo de ea.