Cum și-a strâns codrii… Cum și i-a
pus în desaga văzduhului, lent…
Ușor fantastic, inaparent
mi s-a părut vântul.
Orbi tot pământul,
tot cerul, toată vecia.
Nici un zbor.
Nici un neabsent.
Ca din ulcior în ulcior,
un exordiu de flori bâiguitoare
picura-n nebunia
celuilalt sau a acelui moment
halucinant.
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență intensă și mistică, posibil o halucinație, în care natura și timpul se contopesc. Imaginile puternice sugerează o transformare sau o trecere într-o altă stare de conștiință.