Pablo Neruda – Sonetul LXXXIX

Vreau mâna ta pe ochi, când mor să-mi curme chinul;
Și vreau lumina ei și-a grâului răcoare
să-mi dea încă o dată o prospețime mare;
să simt c-a ta blândețe îmi schimbă brusc destinul.
Vreau să trăiești când dorm și-aștept a ta plecare,
vreau să auzi cum vântul pe la urechi îți sună,
să simți aroma mării sorbită împreună,
să calci nisipul plajei ce-acum e sub picioare.
Vreau tot ce-ndrăgesc mereu să fie-n viață,
pe tine te-am iubit și cântece frumoase
ți-am fredonat, de-aceea rămâi precum o floare.
Și fă ce-a mea iubire îți spune și te-nvață,
ca umbra mea să-ți treacă prin părul de mătase,
iar lumea să-nțeleagă ce spune-a mea cântare.

Sensul versurilor

Piesa exprimă dorința profundă a vorbitorului de a fi aproape de persoana iubită, chiar și în momentele dificile. El își dorește ca persoana iubită să trăiască frumos și să fie fericită, purtând cu ea amintirea iubirii lor.

Lasă un comentariu