Glasuri de aramă
Printre codri-adânci,
Glasuri ce ne cheamă
Dincolo de stânci.
Glasuri peste valuri
De cântări de-argint,
Glasuri de Sirene
Ce mereu ne mint.
Glasuri de morminte
Ce ne-opresc în drum
Și ne fac să plângem
Între „ieri” și „acum”.
Pentru ce mai tare
Răsunați voi azi?
Parcă-aleargă vântul
Peste munți de brazi.
Suflete, deschide
Temnița-nghețată
Solilor vieței
Ce la poarta neagră –
Poarta sihăstriei –
Vin acum să bată.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema efemerității vieții și a inevitabilității morții, folosind imagini puternice din natură. În ciuda tonului melancolic, există un apel subtil la speranță și la deschiderea sufletului către posibilitățile vieții.
