Ovid Densusianu – Glasurile Vieții
Glasuri de aramăPrintre codri-adânci,Glasuri ce ne cheamăDincolo de stânci.Glasuri peste valuriDe cântări de-argint,Glasuri de SireneCe mereu ne mint.Glasuri de morminteCe ne-opresc în drumȘi ne fac să plângemÎntre „ieri” și „acum”.Pentru ce mai tareRăsunați voi azi?Parcă-aleargă vântulPeste munți de brazi.Suflete, deschideTemnița-nghețatăSolilor viețeiCe la poarta neagră –Poarta sihăstriei –Vin acum să bată.