Versuri corectate și adnotate
Mi-a părut că glasuri se deschideau,că buze căutau ape,că mâini se ridicau spre ceruri.Ce mai ceruri! Mai albe decât morțiicare mereu mă trezesc încet;umblă desculți, nu se duc departe.Oare gazele sorbeau din izvoare,vânt umbla prin măceșiși ramuri ca înalțe stelele?
Glasuri de aramăPrintre codri-adânci,Glasuri ce ne cheamăDincolo de stânci.Glasuri peste valuriDe cântări de-argint,Glasuri de SireneCe mereu ne mint.Glasuri de morminteCe ne-opresc în drumȘi ne fac să plângemÎntre „ieri” și „acum”.Pentru ce mai tareRăsunați voi azi?Parcă-aleargă vântulPeste munți de brazi.Suflete, deschideTemnița-nghețatăSolilor viețeiCe la poarta neagră –Poarta sihăstriei –Vin acum să bată.
De unde vin? De unde se coboarăÎn mine nălucirea lor adâncă?Vor fi rămas din vremi de-odinioară?Se smulg din vremi neîmplinite încă?Câte tăceri s-or fi topit în ele,Că sunt atât de limpezi și de pline!Făcute-s printre înalte bolți senine,S-alunece pe lungi priviri de stele.Din stele chiar vor fi venind! Sau, poate,Un băștinaș din alte lumi străbate,Cercetător, … Citește mai mult