Oscar Wilde – Artistul – Poem În Proză

Într-o seară i se ivi în suflet dorința de a făuri o imagine a Plăcerii
care se statornicește doar o Clipă. Și o porni prin lume să caute bronz. Pentru
că nu putea gândi decât în bronz.
Dar tot bronzul din întreaga lume pierise; în întreaga lume nu mai
puteai găsi bronz deloc, de nu ar fi să pomenim bronzul imaginii Mâhnirii
care suferă Pururea.
Acum, imaginea aceasta el însuși, și cu propriile-i mâini, o făurise și o
așezase pe mormântul singurului lucru pe care-l iubise în viață. Pe
mormântul acelui lucru mort pe care cel mai tare îl iubise așezase imaginea
modelată de el însuși, ca să poată sluji drept semn al iubirii ce nu moare, a
omului, și ca simbol al mâhnirii care durează pururea, a omului. Și în
treaga lume nu mai exista alt bronz în afara bronzului acestei imagini.
Și luă imaginea pe care o făurise și o depuse într-un mare cuptor, și o
dărui focului.
Și din bronzul imaginii Mâhnirii care suferă Pururea el făuri o
imagine a Plăcerii care se statornicește doar o Clipă.