Versuri corectate și adnotate
Păşeşte uşor, că ea este pe-aiciAcoperită toată de zăpadăVorbeşte-ncet, plăcerea să nu-i striciS-audă florile cum cresc grămadă. Şi-avea un păr de aur ce lucea,Ici-colo doar câte-o şuviţă brună,Frumoasă şi prea tânără eraSă cadă aşa devreme în ţărână. Era ca crinul alb, imaculat,Dar n-a înţeles că întreaga ei fiinţăÎntr-o femeie brusc s-a preschimbatCăci a crescut suav, … Citește mai mult
[..].Morala nu mă ajută. Sunt un antinomist înnăscut. Fac parte din cei ce sunt făcuți pentru excepții, nu pentru legi. Dar, deși consider că nu-i nimic rău în ceea ce faci, văd că există un rău în ceea ce devii. E bine să fi învățat asta.[..].Gândim în eternitate, dar înaintăm încet, odată cu timpul.
II. La fuite de la lune.E-atâta pace împrejur,Cuprins e totul de visare,Tăceri adânci în umbra mare,Adânci tăceri ţi-n clar-obscur.Un ţipăt doar a săgetatSingurătatea: un crâmpei;Îşi cheamă soaţa un cârstei;Răspunde-n dealu-nceţoşat.Şi iată, luna-şi mută-n pripăDin calea zilei seceraSă se-adâncească-n peştera-i;Zăbranic galben şi aripă.
Încă din copilărie a fost ca unul umplut cu desăvârșita cunoaștere a lui Dumnezeu, și chiar de când nu era mai mult decât un băiețan, numeroși dintre sfinți, ca și anumitefemei sfinte ce locuiau în cetatea liberă a nașterii sale, au fost ațâțați la mare minunare deînțelepciunea gravă a răspunsurilor sale.Și când părinții i-au dat … Citește mai mult
Într-o seară i se ivi în suflet dorința de a făuri o imagine a Plăceriicare se statornicește doar o Clipă. Și o porni prin lume să caute bronz. Pentrucă nu putea gândi decât în bronz.Dar tot bronzul din întreaga lume pierise; în întreaga lume nu maiputeai găsi bronz deloc, de nu ar fi să pomenim … Citește mai mult
Acum, când întunericul acoperă pământul, Iosif din Arimathea, aprinzându-și ofaclă din lemn de pin, coborî din deal la vale. Deoarece avea treabă la el acasă.Și văzu un tânăr gol și scăldat în lacrimi, îngenunchind pe stâncile de cremenedin Valea Plângerii. Păru-i era de culoarea mierii, iar trupul său era ca o floare albă, darîși rănise … Citește mai mult
N-avea veșminte stacojiiCu vin și sânge scrise,Ci vin și sânge doar pe mâiniAvea când îl găsiseCu fata moartă ce-o iubeaȘi-n patu-i o ucise. Mergea-ntre paznici, în costumVărgat cum e paiața;Tichia de pușcăriașÎi mohorâse fața;Dar n-am văzut nicicând un omPrivind mai lacom viața. Nu, n-am văzut nicicând un om,Sau vreun prizonier,Holbat la peticul de-azur(Ocnașii zic că-i … Citește mai mult
Safir părea că-i marea; ceru-ardeaCa un opal aprins în înălțimi;Sus pânzele sub vântul unanim,Răsăritean, cu-albastra feregea!La prova, stând, privirea mi-o chemaZakintos, cu pâraie și măslini,Itaca și Licaon de nea plinȘi florile ce-ncânta-Arcadia.O pânză pe catarg de-a lipăitȘi unda clipocind de lemnărie,La pupa râsul gingaș, epirot,Atât se auzea. Apusul tot,Deodat, pălălăii-n devălmășie:Helada și Pamântul, în sfârșit!
Unde dacă nu într-o inimă zdrobită ar putea Domnul Hristos să intre?O, Hristoase! Chiar pereții închisorii părură să seclatine deodată; și cerul de deasupra capului meuprecum o cască de oțel fierbinte se făcu;și deși eram un suflet suferind, durerea mea nu-mi mai spunea nimic.Știam numai ce gând la pândă îl făcea să-ntindă pasul șide ce … Citește mai mult
Cum văpăiata soarelui cununăGrăbește palida, învinsa lunăSpre negrul ei abis, mai înainteDe orice cântec de privighetori,În fața ta, frumoaso, n-am cuvinte;Tac dulci cântări și mi se-aștern palori.Și când pe șesul gol, în seara pală,Pe-aripe aprigi vântul dă năvalăȘi frânge trestii mari când le sărută,Fiind chiar flautele lui de cânt,Furtuna pasiunilor m-a frânt:Iubind prea mult, iubirea … Citește mai mult