poem in proza

Stefan Petică – Cântec Uitat – Poem În Proză

de

Şi coardele vorbiră prelung şi trist. Eu n-aş fi voit să le ascult, căci ştiam bine amara durere care zăcea în glasul lor, dar ele suspinară aşa de rugător şi notele se tânguiau aşa de sfâşietor, încât am rămas pe loc, ca şi când mi-ar fi fost ochii prinşi de ademenirea ucigătoare a unei prăpăstii.Iar … Citește mai mult

Stefan Petică – Nopțile de Legende – Poem în Proză

de

Nopți împovărătoare, nopți de vară monotonă și lungă!Ce trist vă port în suflet în ceas de singuratecă rătăcire, când visul cade spre amurgurile tragice în cari se cufundară iubirile mele ca un tezaur în mare, un tezaur misterios în marea adâncă!Gândul meu se duce mereu către misterele trecute și în zadar florile fragede de astăzi … Citește mai mult

Stefan Petică – La Poalele Crângului – Poem În Proză

de

Pe iarbă verde, cu capul în mâini, pe gânduri. Visez. Dinaintea mea un cosaș zbârnâie un cântec monoton și un toporaș galben întinde petalele lui lacome de sărutări spre mine.E lumină în aer, lumină multă și toate celea sclipesc, desfășoară o bogăție orbitoare de culori.Soarele trimite raze fierbinți care-ți amintesc momente de profundă senzualitate.Ridic capul.Un … Citește mai mult

Mateiu Caragiale – Craii de Curtea-Veche (Fragment) – Poem în Proză

de

Astăzi, după atâția ani, îmi pare că-l mai aud. Vorbea măsurat și rar, împrumutând spuselor cât de neînsemnate farmecul glasului său grav și cald pe care știa să-l mlădieze și să-l învăluie, să-l urce sau să-l coboare cu o fericită măiestrie. L-am însoțit ascultându-l cu o plăcere crescândă în umbra acelei seri aproape mistice căreia … Citește mai mult

Oscar Wilde – Dascălul Înțelepciunii – Poem în Proză

de

Încă din copilărie a fost ca unul umplut cu desăvârșita cunoaștere a lui Dumnezeu, și chiar de când nu era mai mult decât un băiețan, numeroși dintre sfinți, ca și anumitefemei sfinte ce locuiau în cetatea liberă a nașterii sale, au fost ațâțați la mare minunare deînțelepciunea gravă a răspunsurilor sale.Și când părinții i-au dat … Citește mai mult

Oscar Wilde – Artistul – Poem În Proză

de

Într-o seară i se ivi în suflet dorința de a făuri o imagine a Plăceriicare se statornicește doar o Clipă. Și o porni prin lume să caute bronz. Pentrucă nu putea gândi decât în bronz.Dar tot bronzul din întreaga lume pierise; în întreaga lume nu maiputeai găsi bronz deloc, de nu ar fi să pomenim … Citește mai mult

Oscar Wilde – Învățătorul – Poem în Proză

de

Acum, când întunericul acoperă pământul, Iosif din Arimathea, aprinzându-și ofaclă din lemn de pin, coborî din deal la vale. Deoarece avea treabă la el acasă.Și văzu un tânăr gol și scăldat în lacrimi, îngenunchind pe stâncile de cremenedin Valea Plângerii. Păru-i era de culoarea mierii, iar trupul său era ca o floare albă, darîși rănise … Citește mai mult

George Bacovia – Un Visător – Poem în Proză

de

Purta nişte frumoase plete şi, cu toată seriozitatea ce voia să şi-o impună, tinereţea se trăda pe figura lui cu un aer blând şi feminin. Cei mai mulţi îl cunoşteau sub numirea de „poetul socialist” deşi era încă tânăr şi plin de amor.Muncea, sub diferite forme, la câte o rudă a sa; iar de la … Citește mai mult

George Bacovia – Viața Sa Intelectuală – Poem În Proză

de

Viața sa intelectuală îi adusese obișnuitele indispoziții de nervi.Rătăcit printre ai săi, simțea că nu mai prezintă niciun interes.În niște zile călduroase de vară, se hotărî pentru niște țărmuri de mare, împreunăcu o tovarășă. Ca și un mort, ședea dezbrăcat la soare, pe nisip, sau ca doi primitivi,printre stâncile bătute de valuri. Natura și cerul … Citește mai mult

George Bacovia – A Bătut Vântul… – Poem în Proză

de

A bătut vântul… Frunzele cad peste noi și peste ziare.Am plecat pe o alee fără bănci; trec singur pe lângă bazinuri de piatră părăsite, șide la sfârșitul parcului, privesc câmpia nesfârșită peste care se lasă corbii și vântulpărăsirii.Îmi amintesc de romane pasionale, în care eroii se împușcă, sau se otrăvesc, sespânzură, se aruncă în mare, … Citește mai mult