Stefan Petică - Cântec Uitat - Poem În Proză
Şi coardele vorbiră prelung şi trist. Eu n-aş fi voit să le ascult, căci ştiam … →
Şi coardele vorbiră prelung şi trist. Eu n-aş fi voit să le ascult, căci ştiam … →
Nopți împovărătoare, nopți de vară monotonă și lungă! / Ce trist vă port în suflet … →
Pe iarbă verde, cu capul în mâini, pe gânduri. Visez. Dinaintea mea un cosaș zbârnâie … →
Astăzi, după atâția ani, îmi pare că-l mai aud. Vorbea măsurat și rar, împrumutând spuselor … →
Un copac cu frunzișul uscat sunând de vânturi, un porc în spate cu un corb, … →
Ah, Maestru devenise întrucâtva folositor. Soția sa, împreună cu o țărancă atașată / de apartamentul … →
Și era tăcere în Casa Judecății, și bărbatul veni în pielea goală înaintea lui / … →
Când Narcis a murit, iazul plăcerii sale se preschimbă dintr-un potir de ape dulci / … →
Încă din copilărie a fost ca unul umplut cu desăvârșita cunoaștere a lui Dumnezeu, și … →
Într-o seară i se ivi în suflet dorința de a făuri o imagine a Plăcerii … →