Adam Mickiewicz – Eul
Și cea mai bună orchestră e-ncetinită de-artist,Atunci când își dorește să fie auzit.
Versuri corectate și adnotate
Și cea mai bună orchestră e-ncetinită de-artist,Atunci când își dorește să fie auzit.
În lumea-n care-ai fost, azi nu mai eşti,Iar eu o ştiu şi mă întreb de ce,Din locul nou, trecutul ţi-l priveşti,Când azi, din tot ce-a fost, nimic nu e.Să fie-o strălucire vagă-n el,O rază-ntârziată în apusCe-şi mânuieşte versul în penelC-o tuşă, dintre toate, mai presus?Privirea ta, aceea ce o ştiuDin amintiri prin care mai păşeşti,Se … Citește mai mult
Dragi stimați iubitori autori,Anonimii faptelor.Sunt eu, muzica.De remarcat: să nu spuneți că nu v-am avertizat!!Că prin mine, voi,vreți să-i schimbați pe locuitori.Și totuși nu vi se parecă până și sistemul nervos central dă semne de EROARE?Iar voi îl reparați cu-n ciocan mai mare.Și vă văd concentrați, urmărindu-vă rostul.Bănuiesc că intenționat o faceți pe prostul.Nu pot … Citește mai mult
În ateliere va fi de acum întuneric.Artistul se va retrage în cotlonul săunăpădit de buruieni și păsăricare și-au abandonat prada după primul lor zbor,păianjeni gânditori sau nevinovate bacterii,palpitând pe scara evoluțieiși învățând astfel graiul jivinelor înseriate.De acum se va putea spune oricedespre patima lui pentru orhidee și fluturi.Și despre rânjetul tâmpcare-i umple fața la mirosul … Citește mai mult
Ciocanu-mi aspru, grosolana daltăsculptează omenească-nfățișaredar pietrei viață-i dă artistul caremișcat e de-o voință mai înaltă.În cer e-un altul ce pe sine saltăși pe splendori din proprie mișcare,și cum ciocanul din ciocan apare,el le făcu pe toate, laolaltă.Azi cel ce mă cioplea, spre bolta mutăsui… Ori știm că-i tare-o loviturăpe cât ciocanul urcă… Dacă bunul.atelier divin … Citește mai mult
Mama, am învinsChiar dacă era doar un visCe vină am eu, dacă m-ai făcut artist?Când toți încercau să mă acuzeEu simțeam că n-am de ce să-mi cer scuzePe la liceu au început să mă refuzeCă n-ajungeam, ațipeam prin autobuze.După nopți lungi, dimineți ursuzeDar chiar și așa, ea cu zâmbetul pe buzeMi-a zis: Faci ce vrei, … Citește mai mult
De câte să scutur din clopoței, râzând,Și să-ți sărut obrazul ursuz, caricatură?Spre-a-mi săgeta idealul, cu mistica-i natură,Din tolba-mi câte suliți voi mai avea de frânt?Da, spiritele noastre vor complota oricândȘi vom dărâma cu sigur nu doar o armaturăPână-a nu da cu ochii de marea Creatură.Cu pofta-i infernală, suspin în noi iscând.Unii nu știu ce Idol … Citește mai mult
Vreau și eu să exist, Părinte,Să fiu o piatră de hotar,Dar ziua-mi geme, noaptea minte,De viață nu mai am habar. Nimic nu-i mai presus ca piatraPusă la baza temeliei,Nimic mai dezmățat ca omulSupus întreg nimicniciei. De mult, odată, ca-n povesteAi stat și tu drept fundament,Un David descojind Carrara,Dar ai rămas doar ornament. Acum te vinzi … Citește mai mult
Și-acum altă nebunieNu muncește, cică scrieZi ce naiba ești, bărbatDoar atât ai învățat.Scârța sus și scârța josAi din asta vreun folosIes dolari, ies euroViața ta zi încotro.Român, ce naiba ziciHarap Alb printre piticiArătare din poveștiPoet ieri, azi ce mai ești.Toți cu graba la-njuratPoet, mda, dar nu bărbat.Costel Zăgan, CEZEISME II
(Refren x2)Va dau clasa-n toate asteaȘtii deja că sunt maestruȚin regimu’ comunism după moartea lui CeaușescuĂștia zic că sunt clasistCă mă clasez pe locu’ 1Da’ eu sunt doar un artistCare vine din 21.Am de două-su-de ori mai mult ca voiVorbesc în leiȘi dacă a murit patronu’Nu-nseamnă că faci ce vrei.Că sunt reguli de urmatȘi sunt … Citește mai mult