Vasta lume: un grăunte de praf în spaţiu!
Toată ştiinţa oamenilor: vorbe!
Popoarele, dobitoacele şi florile celor şapte climate: umbre!
Rezultatul gândului tău zilnic: nimic!.
din Catrenele lui Omar Khayyam, catrenul 46 (1945), traducere de Al. T. Stamatiad
Sensul versurilor
The poem reflects on the insignificance of human endeavors and knowledge in the vastness of the universe. It emphasizes the fleeting nature of life and the ultimate futility of daily thoughts and actions.