Versuri corectate și adnotate
Să bem, prieteni, mult şi anonim,hârdaie cu vin roşu ne adastă,la urma urmei tot ne poticnimşi ni se culcă greierii în ţastă. Acelaşi basm urât e împrejurcu aripa de plumb şi coiful rupt,deasupra cerul pus în abajurşi îngerii ce visele ne-au supt. În ăst peisaj călătorim mereude-alung de ani şi veştede tristeţi,halucinaţi cătăm un empireuce … Citește mai mult
Primul cuvânt se așază pe o foaieÎmperechiat cu semne și simboluri,Apoi furtuna vieții îl îndoaieRupând din sine tot mai multe goluri.Tot mai adânc se-apleacă nemurireaSperanței care-ntețeșteAmprenta trecătorilor, iubirea –Abia a început și se sfârșeșteUitându-și pana, pagina și firea.
Vasta lume: un grăunte de praf în spaţiu!Toată ştiinţa oamenilor: vorbe!Popoarele, dobitoacele şi florile celor şapte climate: umbre!Rezultatul gândului tău zilnic: nimic!.din Catrenele lui Omar Khayyam, catrenul 46 (1945), traducere de Al. T. Stamatiad
Iubindu-te fără de moarte,Nici viață-mi pare că n-amDe nici o plăcere n-am parteNu-mi trebuie nici un balsam.Și totuși de tine depindeChiar nenorocirea că suntÎmi ești cea din urmă merideÎmi ești cel din urmă pământ.Nici Shakespeare nu-i demn de-o povesteCa asta pe care-o trăimȘi nici nu se scrie ce este,Un dicționar e infim.Mă simt o făclie … Citește mai mult