Versuri corectate și adnotate
Credeam cu convingere căDumnezeu a muritAcum două mii de ani.Și nu-mi vine să credCă a reușit să trăiască,Chiar mort,În inimile oamenilor îngrădiți.Credeam că omul este și va rămâneUn animal patruped,Nu credeam însă niciodatăCă va veni clipa în careVa ajunge reptilă înaripată!Cu pasiune credeamCă Hitler s-a sinucisÎn cancelaria Berlinului,Că viermii care l-au mâncatPot deveni Mareșali!Versiune românească … Citește mai mult
Duomo, San-Petro, Notre-Dame,Imense edificii ale zeilor,Catedrale ciclopice. Piramidepentru faraonii creștini.Dar de ce? De ce astfel de clădiri asemenea haosului?Răspunsul vine zguduitor:„Și unde, nesăbuiților,Unde ați fi vrut să găzduimzei atât de uriași?”O liniște de mormânt se-așterne.„În inimă!” a strigat un visător.N-a convins pe nimeni.Când oamenii se ceartăpentru existența cuivaÎnseamnă că acest „cineva” existăȘi prin urmare trebuie … Citește mai mult
Urât și sărăcie sunt acei doi tovarăși,A căror urme crude le aflu pururi iarășiPe orice chip și-n orice-ndrăznii de a iubi…Iubit-am poate cântul, voit-am a robiCu el un suflet dulce, al meu întreg să fie…Zburat-au chip și cântec urât și sărăcie!Căci ce nu ai în clipa în care ai doritSe schimbă-n rău cu vremea, … Citește mai mult
Nu știe nimeni, nici măcar oglindacă amare lacrimi omenești vărsat-a.Nu poate bănui că prăznuieșteacele lucruri vrednice de lacrimi:zoritul șir de ani și frumusețeaElenei, deși el n-a văzut-o,și mâna lui Isus pe lemnul cruciisub stăpânirea Romei, și cenușaCartaginei, și în poem persanprivighetoarea, scurta fericire,neliniștea ce stă mereu la pândă,Virgiliu plin de muzică și fildeș,care a cântat … Citește mai mult
Doar labirinturi, răsuciri, embleme,Laborioasă, rece alcătuire,Ăst iezuit credea că-i izvodirePoetică lung șir de stratageme.Loc sunetele-n pieptu-i nu-și găsesc.Ierbar de flori de stil, subtilitățiDeșarte, simple ingeniozități.Un stil uscat, lipsit de omenesc.Nu l-a mișcat homeric glas dogit,Nici cel de-argint și lună-al lui Vergil,Pentru Oedip ochi n-are în exil,Nici pentru Hrist pe cruce răstignit.Văzut-a-n răsărit cum stele miiPălesc … Citește mai mult
Celui ce mă citește.Invulnerabil ești. Cum, nu ți-au datCereștii zei ce soarta-ți pândescDeșarte certitudini? Nu ți-e oareTimp neoprit același timp de râuÎn care Heraclit văzu simbolulFugacității? Marmura te-așteaptăDar nu o vei citi. În ea stau scriseȘi data și orașul și epitaful.Din timp croite visuri ceilalți suntȘi ei. Nici bronz nu sunt, nici aur.Și lumea, ca … Citește mai mult
Nu știu ce nume am. Eu nu sunt Borges(Pierit-a Borges în La Verde, împușcat),Nici Acevedo, ce visează-o bătălie,Nici tata, aplecat deasupra unei cărțiOri moartea așteptând-o-n zorii zilei,Și nici Haslam, versete descifrândDin Evanghelii, de Northumberland departe,Nici Suarez, cu plutonul de lancieri.Sunt numai umbra-aceea proiectatăDe-aceste umbre dragi amestecate.Memoria lor sunt, dar eu sunt altul.Cel care-a fost, ca … Citește mai mult
Tristeți adânci de iarmaroace,De hăli cu cuști și panoramă,Tristeți de șubrede baraceCu-ntortocheate diagrame;Tristeți de birturi, cafenele,De zgomot infernal de clește,De-un vânzător de floriceleȘi-un papagal care ghicește;Tristeți de după-amiezi cu soareCu moleșita lor căldură,Cu cerșetori fără picioareCe cântă dureros din gură;Tristeți de bărci ce balanseazăCaricaturi de-avânt schilod,Și de maimuți ce imiteazăȘi râd urâte la norod;Tristeți haine … Citește mai mult
Cu inimi de mireasmă și ciment,cu sânge care speră și se teme,de unde curgem, din ce fund de vreme,din adâncimi străvechi de testament?Ce legi de fier, ce taine și blestemene-mping spre-un pisc de-azur fosforescent,sau ne-mbrâncesc cu fierberi de torentîn spurcăciuni holbate să ne cheme?Că moștenim și lanțul ce ne frângeși visul fâlfâind ca un stindard;și … Citește mai mult
Aceste mări și fluvii și oceane,zbătute-n văgăunile amare,sunt lacrimile lumii seculare,pe hărțile durerilor umane.Și acești munți în aspră-ncleștaresunt ne-mpliniri stratificate-n stane,grozavele granitului mormanepe inimi împietrite-n resemnare.Iar codrii-aceștia, în eternă trântăcu trăsnete și grindină și ploaie,sunt brațele-omenirii ce se-avântă,se zbuciumă și-o vreme se-ncovoaie,ca să-și ridice iar din lupta sfântăîmpărăția crengile vâlvoaie.