Sara.
Bolta și-a cernit năframa
Ca o mamă întristată,
Floarea-soarelui pe câmpuri
Pleacă fruntea-ngândurată.
Zarea-și picură argintul
Pe ovezele de aur,
Ostenit, din aripi bate,
Ca un vis pribeag, un graur.
Codrul cântăreții-și culcă,
Doarme trestia bolnavă,
Dorm doi pui de nevăstuică
Sub o brazdă de otavă.
S-a oprit trudita moară,
Doarme apa la irugă,
Răzimat pe coate-adoarme
Un cioban întins pe glugă.
Doarme cerul și pământul
Într-o dulce-mbrățișare..
Doar izvorul mai tresaltă
Ca un sân de fată mare.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj rural adormit, învăluit într-o atmosferă melancolică și liniștită. Natura este personificată, iar somnul și liniștea domină întregul tablou.