Nord – Gemeni

Am un cadavru al meu și numai al meu.
De la distanță nu-mi dau seama cine-i cine,
Doar când se apropie timid
Văd că el îmi seamănă puțin mai mult.
Și-l arăt tuturor mândru de parcă eu l-aș fi creat.
Toți se minunează când le povestesc cum.
Ne plimbăm adesea printre forme și fonduri,
Ne prindem de picioare să nu ne rătăcim.
Câteodată el aleargă mai repede
Și eu trebuie să calc mai apăsat.
Mă împletesc din când în când
Dar e acolo să mă sprijine cu umbra
Și pașii lui par să îi poarte pe-ai mei,
Cel puțin de când am descoperit că.
Am un cadavru sub tălpi și-l cheamă Mihai,
Probabil un copil căci zâmbind îmi pune piedici:
Cui în pantofii mei de dans.
Bate adesea în caloriferul meu
Asemenea unui crivăț pustiitor.
Câteodată mă cutremură povestea lui
Și-mi împreunez mâinile să tacă.
Îmi împinge sângele din când în când
Dar îl opresc și-l cert puțin.
Ritmul său pare să îmi cânte doar mie,
Cel puțin de când am descoperit că.
Am un cadavru în piept și-l cheamă Mihai,
Probabil un bătrân căci șchiopătează sub o povară grea:
Medalion pentru o sticlă cu alcool medicinal.
Vorbim adesea despre lună și stele,
Ne uită Dumnezeu cu nopțile – argintii.
Câteodată râde dar cel mai des tace
Și eu îl întreb politicos despre vremuri.
Încearcă să mă sărute din când în când
Dar privesc în altă direcție și tușesc.
Fredonează sfios înainte să adorm,
Cel puțin de când am descoperit că.
Am un cadavru pe buze și-l cheamă Mihai,
Probabil un poet căci are mâna tocită:
Ruj pentru întâlnirea cu Cosmosul.
Am citit undeva despre ei
Că au scris undeva despre mine.
Am încercat să le vorbesc dar
Au scos umbrelele și-au fugit.
Acum o sumedenie de falși artiști
Mă ciopârțesc și mă analizează.
Eu visez că nu pot să visez,
Cel puțin de când am descoperit că.