Versuri corectate și adnotate
Un cer adoarme. Altul, pe sub noi,Mai limpede se urcă-n dimineață;A stelelor cenușă în convoiȘi-o scutură, schimbându-se la față.Vezi semnul? Din durerile de ieriO bucurie nouă se-mplineștePrecum ades, prin valuri de tăceri,Din umbra mea, obrazul tău zâmbește.
Ca două mari oglinziÎn care crezi că veziȘi numai tot pe tineTe regăsești răsfrânt,Unul pe lângă altulAlunecăm, dând totulȘi reprimind mereuCe-am dat și până când.
Ploi pure, femei așteptate,Fața pe care o ștergeți,A sticlei hărăzită chinurilor,E fața răzvrătitului;Cealaltă, sticla fericitului,Stând lângă foc se înfioară.Eu vă iubesc, mistere gemene,Pe care vă ating cu degetele;Mă doare, sunt ușor.
N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi;surâd numai acei care suspinăAzi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemide n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.Și dacă singur rana nu-ți legaicu mâna ta n-ai unge răni străineN-ai jindui după un colț de raide n-ai purta un strop de iad în tine.Căci nu te-nalți în slăvi … Citește mai mult
Înalt sub plânsul care mă-ncunună,beat de păcate, crâncen în pârjol,mă culc în cer și-n mlaștină mă scald,cu îngerii și șerpii împreună.Rău ca un spin și cast ca un atol,cu pofte ce vor totul să supună,când salt pe tălpi să ciocăn sus în lună,când mă scufund cu gleznele-n nămol.Așa ard eu și-n floarea mea suavăși-n fiere … Citește mai mult
Sferă jumătate, iarnă,dublu suflet, plantăcu miros otrăvitor,pământ gheață din Atlantă.Lumânare răsucită,funie din altă lumestai aprinsă la un capăteu la altul fără nume.Trece întunericul,vine albul ca un rugpe care alerg cât mai repedesă mă distrug.
Tu mergi lângă întrebările mele,Eu merg lângă liniștea ta.Tu mergi lângă zorii dragostei mele,Eu merg lângă amurgul părului tău.
De-ale păcătosului de mituri,amintește-Ți inocența,o Eternule; și de extazele,și de funestele stigmate.Are semnul Tău de bine și de rău,și imagini în care suferăpatria pământului.
Valuri, pietre, vânturi,frunze, lemne, foc;larmă, oameni, gânduri –fugi de mai ai loc. Roze, ceruri, inimi,unți, copii, pământ,sfinți, mătănii, viață –fug la mine-n gând. Frici, păcate, demoni,lanturi, sclavi, război,pâine, sânge, eden –viața-n amândoi.
Madona mea, vioaie și-ndrăzneață,când îmi promite mult râvnitul bine,cu ochii mă ucide-n timp ce-și țineîn rana-mi arma crudă și semeață,ca moarte și viațale simt de-odată într-o luptă lungă,ca spiritul să mi-l străpungă..Dar vraja ei mi-alungătortura, pentru-o și mai grea-ncercare:e răul, decât binele, mai mare..