O vrajă e-n toate, o vrajă…
Marea cu sclipătul
Și albele păsări pe plajă
Și iarba subțire ca țipătul…
Ce încremenită paragină…
Sub plajă-n cămara adâncă,
De veacuri, nisipuri se macină…
Cronos feciorii-și mănâncă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj static și contemplativ, sugerând o meditație asupra trecerii timpului și a naturii ciclice a existenței. Imaginea mării, a păsărilor și a nisipului care se macină subliniază ideea de transformare și de efemeritate.