peisaje

Dyeslow – Peisaje

de

Peisaje, îndrăgostit de o copilă.E din ce în ce greu și timpu’ trece,Noaptea e din ce în ce mai lungă și groaznic de rece,Dar aștept să adorm să mă pot vedea cu ea,Aceea ființă minunată precum fulgii de nea,Cu ochii ei închiși ce îmi deschide drumul,Spre un paradis cum numai e nici unu,Spre colinele cu … Citește mai mult

Cesare Pavese – Peisaj [IV]

de

(Tinei)Cei doi bărbați fumează pe mal. Femeia care înoatăfără a tăia apa, nu vede decât verdeledin orizontul ei îngust. Între cer și plantese întinde apa prin care lunecă femeiafără corp. Pe cer se așază noriica încremeniți. Fumul se oprește în aer.Sub răcoarea apei e iarbă. Femeiatrece suspendată prin ea; noi însă iarba verdeo strivim cu … Citește mai mult

Carlos Drummond De Andrade – Peisajul: Cum Se Alcătuiește

de

Acest peisaj? Nu există. Există spațiulvacant, de semănatcu un peisaj retrospectiv.Prezența munților, a arborilor imbatibas,a izvoarelor, ce prezență?Totul e mai târziu.După douăzeci de ani, ca în drame.Pentru moment, văzul nu vede; văzul culegefirișoare de drum, de orizont,și nici nu-și dă seama că le culegepentru ca într-o zi să țeasă din ele tapiseriicare sunt fotografiiale imperceptibilului … Citește mai mult

René Char – O Enigmă Iluminată, Câteva Tușe ale Dragostei

de

Îmi amintesc de Buisson, de Visan, cât și de Richerenches,Unde mirosul supei se închidea în camerelepline de liniște ca tălpile unui zidar îmbătrânit fără paradis.Îmi amintesc orizonturile fără somn în jurul acestor sate; prima zăpadă le arăta drepte cape niște acuzați, speriindu-le inocența.Dar pierderea bruscă a forțelor reclamă marele larg;Rapacele se alătură femelei sale în … Citește mai mult

Rafael Alberti – Întoarcerea Dragostei la Peisajele în Care-a Trăit

de

Noi credem, dragostea mea, că peisajele-aceleaau stat pierdute în somn, ori au murit laolaltă cu noi,la vârsta și-n ziua în care ne fura sălaș;noi credem că arborii-și pierd memoriași că nopțile trec, dând uităriiceea ce le făcuse frumoase și veșnice, poate.Dar e destul tremurul cel mai ușor al unei frunze,al unei stele brumate care respiră,pentru … Citește mai mult

Rafael Alberti – Întoarcerea Dragostei Prin Priveliștile Pe Unde Ai Trăit

de

Noi credeam, iubito, că aceste priveliștiau rămas adormite, ori că au murit o dată cu noila vârsta și în ziua când ne aflam în mijlocul lor;credeam că arborii se duc lăsând uităriitot ceea ce le-a făcut frumoase și poate nemuritoare.Dar, iată, e de ajuns cel mai ușor freamăt al unei frunze,o stea palidă respirând,ca să … Citește mai mult

Giuseppe Ungaretti – Peisaj

de

Dimineață.Are cunună de gânduri proaspete,Lucește în apa înflorită. Amiază.Munții s-au făcut niște aburi firavi, deșertul invadent forfotește de neliniști, până și somnul e zbuciumat și statuile se tulbură. Seară.Când învolburându-se se vede goală, înflorirea cărnoasă a mării se face de sticlă verde, nu mai e doar sidefie.Acel negoț rușinos de lucruri trezește într-o clipă, dând … Citește mai mult