Toată noaptea, fereastra a rămas deschisă.
A intrat pădurea și s-a așezat la perete.
O veveriță s-a atârnat de lampă.
Zăpada s-a instalat în fotolii.
Către ziuă, a venit și moartea, să vadă
dacă ordinele ei au fost respectate.
Eu dormeam prea adânc
ca să mă pot bucura de frumoasa înscenare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o invazie pașnică a naturii și a morții într-o casă, în timp ce naratorul doarme inconștient. Sugerează o acceptare pasivă a inevitabilului și o pierdere a oportunității de a aprecia frumusețea efemeră a vieții.