Căzând, ca-ntr-un vis cu securi, iată luna,
şi râul tăindu-mă-n două. Repet:
Cândva am fost una, cândva am fost una!
Partea cu capul mi-o iau şi mi-o legăn încet.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de disoluție și fragmentare interioară, sugerând o pierdere a unității și o contemplare tristă asupra acestei stări. Imaginea râului care taie eul în două simbolizează o ruptură profundă.