Prin al naturii schit în pace
Sub fremătarea de mesteceni
Bulboana apele își toarce,
Căruța scârțiindă trece.
La râu căsuțele bătrâne
În ceață tristă-s înfășate.
În liniștirile senine
Imaginile neuitate!
Adormi nestinsă amintire!
Însă tresare-n mine-o viață
Îndurerată-n vestegire
De flori ce-albesc pierdute-n ceață.
Și un mormânt fără de nume
Îndeamnă mintea-n bolți înalte
Adânc să cuget despre lume
Cu stelele în miez de noapte.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a amintirilor într-un cadru natural liniștit, dar melancolic. Prezența unui mormânt anonim incită la meditații profunde despre viață și efemeritate.