Versuri corectate și adnotate
Mănăstirea Putna.Sub un chip de înger, într-un vis ferice,Domnului Vasile gândul rău îi zice:– „Mănăstirea Putna, ăst locaş plăcut,S-a zidit pe aur de un domn avut.Mergi şi o dărâmă până-n temelieŞi-ei găsi tu aur să faci alte-o mie”.Iar Vasile-domnul d-aur pătimaş,Pune să dărâme ăst frumos locaş.Când ostaşii sapă până-n temelie,Un bătrân călugăr zice cu mânie:.– … Citește mai mult
Mireasa mormântului.Fost-a când în noapte aurora luce,Când se luptă omul cu adâncu-i chin,Pe atunci când somnul, mincinos şi dulce,Curmă-al său suspin.Ea era tăcută, tristă florioară!Fruntea-i visătoare dulce se-nclina,‘N aurul cosiţei mâna-i albioarăDistractă juca.Vino mai aproape! dulcea mea, -mi vorbeşte,Ascunzându-şi ochii plini d-amor ceresc,Tânăra mea viaţă cursul îşi opreşte,Pentru totdauna eu te părăsesc.Şi uitarea tristă mâine … Citește mai mult
Iar buzele tale sunt, mama,O rană tăcută mereu,Mereu presărată cu țărânăMormântului tatălui meu.O, buzele ce sărutarăAl tatei mormântMai mult ca pre dânsul,Pre tata, -nPuținii lui ani pre pământ.Acuma când nu te poți, mama,De sarea din șale pleca,Cine ridică mormântulSpre gura uscată a ta?!
Te temi de-a-n tine auzi,Neamăgit, amenințăriAle roaderii de viermePe Pământ? Leagănul tău, imagineA mormântului, și-ai crezut, frivol,Tu, musculiță, flăcării potrivit.Șocul răbdat te destramă,Soartă, ia-ți iar Eternul, dacă dejaGrețos, de intestin te plângiCă e oribil de puțin, leșul tău,Jos va fi el, din mister afară dat,Risipit în somn, mârșav deloc, real.
Înțeleptul.El de măriri deșerte, de faimă, nu visează,Domnia n-o râvnește, de curte stă străin.Ca dânsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,Pe toți îi miluiește, cunună, creștinează.Dar armele iubește și caii, des vânează,Și-mbelșugata-i viață își toarce firul lin,Mărinimos și darnic, cu cugetul senin,El tot mereu petrece și bea și ospătează.Așa un veac trăit-a, voios și … Citește mai mult
Pe-o noapte de catran și zgură,Dacă vreun bun creștin smeritPe-ascuns lângă-o dărâmăturăÎngroapă trupul tău slăvit,Aici, când stele sfioaseVor clipoci, de somn buimace,Păianjenii vor țese plasaȘi viperele pui vor face;Vei auzi într-una pesteOsânda bietei tale țesteHăulituri de lupi hoinari,Și vrăjitoare costeliveHârjoana babelor lasciveȘi sfatul sumbrilor coțcari.
Pe mormântul mamei sfinteHiacintul e în floare,Totuși nu are culoareCum avea mult mai-nainte.Nu-i nici apă în izvoare,Și în jur numai morminteȘ-amintirea mamei sfinteE un cer fără de soare.Sunt pe drumul ce mă doare,Traista-i plină de cuvinte:Amintiri vor s-alinte..Hiacintul e în floarepe mormântul mamei sfinte.
I. POEMUL.Bătea o aripă de vânt.Și noaptea era ca gheena.Din vale, cu sufletul frânt,o ceată urca spre mormânt…Și-n frunte era Magdalena.Maria, cea smulsă din iad,din șapte otgoane de moarte,trecea printre stânci ca prin vad.Și toate-i păreau ca o carte..Și-n toate citea lăcrimândpoemul cel scris de curândcu jilave slove de sânge.Acolo.. privirea-ntorcând,Isus o văzuse cum plânge.Aici.. … Citește mai mult
Aici departe de toți, soarele batepe părul tău și-i reaprinde mierea,și pe noi vii ne-amintește din arbustul luiultimul greier al verii,și sirena ce urlă profundalarma peste câmpia lombardă.O, glasuri arse ale văzduhului, ce vreți?Din pământ suie încă plictiseala.
Îi vom slăvi lui Shakespeare osul sfânt,Clădindu-i vraf de pietre pe mormânt?Sau cere-se ca moaştele-i să steaSub piramida care-mpunge-n stea?Moştenitor al faimei, te îmbieAsemenea plăpândă mărturie?Mirarea şi uimirea-ne nu-s oareStatuia ta mereu dăinuitoare?În ciuda artei cea cu trudnic pasCurg stihurile tale, şi popasÎn inimi face delficul tău versDin cartea ta cu slova de neşters.Lăsându-ne de … Citește mai mult