Eu mă mir, nană, mă mir
Cui plătești atâta bir,
Cui ți-ai vândut sufletul
De nu-ți mai găsești locul,
Mergi pe drum tot încruntat
Și cu capul aplecat,
Pieptu-ți saltă de suspine,
Mă mir, nană, ce-i cu tine?!.
Fiecare are-un dor,
Dar tu parcă tragi să mori,
Fiecare are-un drag,
Tu parcă ești blestemat
Să iubești ce nu-i al tău
Să fii singurel mereu,
Să bați tot drumuri pustii,
Mă mir, nană, ce ți-o fi?!.
Sufletul tău necăjit
Multe-n viață-a chinuit,
Multe-n lume-o fi răbdat
De stai numa-ntr-un oftat,
Privirea ți-e numai chin,
Mă mir, nană, zău, mă mir!
Sensul versurilor
The song expresses deep concern and wonder about a person's suffering. It questions the source of their pain and suggests a life burdened by unfulfilled desires and a sense of being cursed to love what cannot be.