Ascult prin mine înapoi în veac.
Aud moșnegii mei cum răsuflă fierbinte.
Aud cum ei îmi scrijelează pe suflet
Ideilor, în grindini de săgeți.
Aud cum sudoarea străbunilor
Curgând sporește-n călimări cerneala
Ce va țâșni o dată cu sângele meu,
Dâra roșă pe cheagul negru al brazdei.
Ascult prin mine înapoi în veac,
Sub claia grea a paielor de soare.
Dar ochii îmi zboară în zare.
Acolo cineva îmi face cu mâna.
Iau palma mea grea ca țărâna
Nu-i palmă, ci-i cute și-ascute o coasă.
Sensul versurilor
The poem reflects on the weight of ancestral legacy and the inevitability of death. The speaker feels the presence of their ancestors and their influence on their own life and destiny, symbolized by the image of the scythe, a tool of both life and death.