Versuri corectate și adnotate
Nimic ori prea puțin despre străbuniiDin stirpea Borges știu: vagi lusitaniCe-n carnea mea lăsat-au peste aniOpreliști și-obiceiuri. Parcă buniiNicicând n-ar fi trăit. Și mi se pareStrăini complet că sunt de-a artei moarte.Imperceptibil, fac cu toții parteDin timp, și din pământ, și din uitare.Așa-i mai bine. Împlinit destin.Sunt neam de lusitani. Viteji ajunșiPe mările Orientului străin,Apoi … Citește mai mult
Ce ești și ai, străbunii tăi îți lasăDin tată-n fiu. Cu toții-acumTrasează-același labirintic drumDe dragoste de la Adam purceasăȘi de la Cain și Abel, în zoriiAtât de vechi că-s azi mitologie.Ajung străbunii, prin pustiu și-urgie,În clipa zămislirii. Simt fioriiPrezenței lor multiple. Suntem noi.Ești tu și-acei ce-n urmă-ți vin mereu,Mulțimea celor zămisliți din greu:Ai lui Adam … Citește mai mult
Ascult prin mine înapoi în veac.Aud moșnegii mei cum răsuflă fierbinte.Aud cum ei îmi scrijelează pe sufletIdeilor, în grindini de săgeți.Aud cum sudoarea străbunilorCurgând sporește-n călimări cernealaCe va țâșni o dată cu sângele meu,Dâra roșă pe cheagul negru al brazdei.Ascult prin mine înapoi în veac,Sub claia grea a paielor de soare.Dar ochii îmi zboară în … Citește mai mult