Versuri corectate și adnotate
Ce ești și ai, străbunii tăi îți lasăDin tată-n fiu. Cu toții-acumTrasează-același labirintic drumDe dragoste de la Adam purceasăȘi de la Cain și Abel, în zoriiAtât de vechi că-s azi mitologie.Ajung străbunii, prin pustiu și-urgie,În clipa zămislirii. Simt fioriiPrezenței lor multiple. Suntem noi.Ești tu și-acei ce-n urmă-ți vin mereu,Mulțimea celor zămisliți din greu:Ai lui Adam … Citește mai mult
Gândeam: cantata e cântatăÎntre aceste săli pustii.O, cine mi-ar fi spus odatăCă toate le voi moșteni:Și punți, și lebede, și granguri,Și porțelanuri chinezești,Palatul tot, străpuns de granguri,Și teii cu splendori cerești,Chiar umbra mea, sluțind-o dințiiAtâtor spaime vechi și noi,Cămașă lungă-a pocăinții,Și liliacul de apoi.1958
Se face scrum oțelul ca toate câte sunt,Și, țăndări, o să fugă chiar marmura cu vântul.Tristețea-și are locul ei trainic pe pământ,Dar cel ce-o să rămână de-apururi e Cuvântul.1945
Ne-am rugat și-am muncit.Ne-am rugat și-am muncit și ne-am luptat.Și n-am avut timp de jocuri.În chip de săgeți pedepsitoarene-au fost cuvintele, întoarse-n copilărie.Și de păsări măiastre lăncile.Ne-am luptat și-am trăit.Lângă marile-mpărății întotdeauna.Și vorbim părinteasca limbă.
Dacă acelor căpitani de altădat’Aflați, în plin triumf, pe culmi victorioase,Le-ar fi ajuns pe la urechi faptele Voastre,Cu teamă și rușine ei V-ar fi admirat.Căci doborâte la pământ le sunt de de’ndatăTrofee, faimă și zile glorioase,Lăsând loc liber doar Domniei VoastreDe laudă, ca singur în lume celebrat.Antichitatea avantaje nu Vă-aduceCăci de erori e plină-n mare … Citește mai mult
Ascult prin mine înapoi în veac.Aud moșnegii mei cum răsuflă fierbinte.Aud cum ei îmi scrijelează pe sufletIdeilor, în grindini de săgeți.Aud cum sudoarea străbunilorCurgând sporește-n călimări cernealaCe va țâșni o dată cu sângele meu,Dâra roșă pe cheagul negru al brazdei.Ascult prin mine înapoi în veac,Sub claia grea a paielor de soare.Dar ochii îmi zboară în … Citește mai mult
Legenda i-a stins toată semințiași i-a-ngropat-o-n zalele zăpezii,pe unde capre negre-și urcă iezii, –iar platoșele rocilor trufia.Singur rămas pe gresii de ardezii,și simte-n solitudine tăriași față-n față stă cu veșnicia,sub viscolele verzi ale amiezii.Durând din vreme veche-n vreme nouă,e ultimul zăgan uitat pe creste.Nu-i pasă dacă grindinile plouă,el știe doar că biruie și este,și-n piscul … Citește mai mult
Prihorii iarăși să vinăCând n-aș mai fi eu,Dați celui cu Roșie Cravată la gâtO fărâmă – de sufletul meu. Dacă nu v-a putea mulțumiDin adâncul meu somn nesfârșit,Să știți c-a făcut o-ncercareGura mea de Granit!
Înțeleptul.El de măriri deșerte, de faimă, nu visează,Domnia n-o râvnește, de curte stă străin.Ca dânsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,Pe toți îi miluiește, cunună, creștinează.Dar armele iubește și caii, des vânează,Și-mbelșugata-i viață își toarce firul lin,Mărinimos și darnic, cu cugetul senin,El tot mereu petrece și bea și ospătează.Așa un veac trăit-a, voios și … Citește mai mult
Ah, pădurea asta veche –Cu frunzișul despuiat –Nu mai știe cea străvecheDatină ce i s-a dat.Nu e vară, nu e toamnă,iarnă, primăvară nu-s;Nu mai știe ce înseamnăAnotimpuri ce s-au dus.Roșie clipește luna,Soarele în azuriu,Stelele sunt toate una,Vântul bate a pustiu.Ne trezirăm într-o lume,Dup-un somn îndelungat,Fără vlagă, fără nume,Fără a ne fi rugat.„După voi potopul vine”Strigă … Citește mai mult