Nicolae Labiș

Nicolae Labiș – Prietenie

de

Frate,Ce-ai venit din Essen, în pocale-i soare roșBem cu brațe-ncrucișateDupă datini din strămoșiI-auzi doina,Vrajă multă toarnă-n ea, de ani, mereuTu privești poza astaUnde-s draga mea și eu..Fața asta..țin la dânsa, precum floarea de cicoare,iubind soarele,De-a pururi tot se-ntoarnă către soare:Nu știu cum să-ți spunspre dânsa în ce chip m-aduse soarta..Să-ți citesc din Eminescu:„Tu nu ești … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Sunt Douăzeci de Ani…

de

Sunt douăzeci de ani…Sunt douăzeci de ani și încă unul…N-aș vrea nici unul să i-l dau minciunii.Să zboare toți spre zare cum colunulCare apoi se-ntoarce în pântecul genunii.Dar toate astea-s fleacuri: mai presusEu știu un lucru care-i ținta vieții:Să ții un steag, destoinic, cât mai sus.E steagul roșu-al meu și-al dimineții.E steagul cui? Eu cred … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Pasărea cu Clonț de Rubin

de

Pasărea cu clonț de rubinS-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.Nu mai pot s-o mângâi.M-a strivit,Pasărea cu clonț de rubin,Iar mâinePuii păsării cu clonț de rubin,Ciugulind prin țărână,Vor găsi poateUrmele poetului Nicolae LabișCare va rămâne o amintire frumoasă..1956

Nicolae Labiș – Mama

de

Mama.N-am mai trecut de mult prin sat și-mi spuneUn om ce de pe-acasă a venitCum că-a-nflorit la noi mălinulȘi c-ai albit, mămică, ai albit.Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă.Eu nu știu cum să cred atâtea vești,Când din scrisori eu văd precum mataleDin zi în zi mereu întinerești.

Nicolae Labiș – Rămășițe

de

Ascult prin mine înapoi în veac.Aud moșnegii mei cum răsuflă fierbinte.Aud cum ei îmi scrijelează pe sufletIdeilor, în grindini de săgeți.Aud cum sudoarea străbunilorCurgând sporește-n călimări cernealaCe va țâșni o dată cu sângele meu,Dâra roșă pe cheagul negru al brazdei.Ascult prin mine înapoi în veac,Sub claia grea a paielor de soare.Dar ochii îmi zboară în … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Maturizare

de

Ca să iubesc lumina aspră-a zileiȘi tot ce-i omenesc, născut eu îsȘi îs născut s-aprind cu rouă-n ierburiVii lacrimi și cascade vii de râs.De când mă știu copil, iubeam pădureaȘi mierlele, și vulturii din nori,Și mieii blânzi, și râșii iuți și ageri,Și șerpii cei cu solzii lucitori.Trecură anii.. Râșii iuți răpirăMielul meu alb cu capul … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Luptător în Atac

de

Mă-nchin adesea la izvoare.Când sorb din unde însetat,Închin poeme și pahareȘi tot ce poate fi-nchinat.Dar boierimii niciodatăEu inima nu mi-o-nchin,Nici strofa, cupa cizelată,Cu asprul poeziei vin.În limpezi spații sideralePoate mi-ar fi comod să stau,Nepăsător că-n glii nataleAtâtea lupte mari se dau.Însă văpaia viei inimiÎn van astfel ți-o irosești.Zadar nici nu te-nchini la nimeni,Când n-ai mândria … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Luciei

de

De ce-mi bate tâmpla acum când îți scriu?O știu, deși mai bine ar fi să nu știuCând astăzi nu doar timpul cel lung, dar și uitareaM-au depărtat de ochii tăi luminoși ca zarea..Voiai s-aduni în tine numai scântei și floare,Frumoasă cum îi ziua, ca noaptea de tăcută,Râdeai de tot ce spune că viața-i trecătoare,Iubeai tot … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Diavolul de Metal

de

Da, scumpa mea, luna-i nespus de frumoasă,Valul cu coastele lotcii încheagă un cântec.Buzele tale mă caută calde și vâslaSe-mpiedică-n apa bătută cu stele de jad.Noi nu mai suntem; e dragostea noastră cu noaptea.Spui că uiți tot ce-i pe lume, alături de-ți sunt –Hai să începem în cinstea iubirilor lumiiPovestea dușmană uitării..Povestea începe pe alte tărâmuriPovestea … Citește mai mult