Crampeie de idei neterminate,
Și-un zbor de păsări albe și un vis
Și cântecul sunat pe jumătate
Despre-un tărâm ce încă nu-i descris.
Iar liniștea, în cadențare fină,
S-a mlădiat smerită peste burg
Și te topești și curgi fără pricină,
Felină ceară, dragoste-n amurg.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de melancolie și nostalgie, evocând imagini ale unor idei neterminate și ale unei iubiri apuse. Metafora cerii care se topește sugerează fragilitatea și efemeritatea momentelor prețioase.