Versuri corectate și adnotate
Mi-ai aruncat zâmbetu-n noriTu, ploaie caldă!Mi te-ai promis și-ai uitat să coboriTu, ploaie caldă! Ploaie caldă! Cu dinți de fier m-ai sfâșiatTu, ploaie caldă!Și acum cui m-ai lăsatTu, ploaie caldă? Ploaie caldă! Mi-ai spus:Stai dreptSă ard corect din tine ceara pe care o vreauÎntr-o formă urmărită de mii de singurătăți.Adună-te în fața mea și nu … Citește mai mult
Erai grăbită și te-ai stins,Prea repede și nu te-am prins,Ai fost un licurici din ceară,Ce n-a trăit decât o seară.Unde ești să îmi desenezi,Pe umbre zâmbete și să dansezi,Ca flacăra în calea unei șoapteRostită doar pe jumătate.Am aprins o altă flăcare și sper,Ca va ajunge și la tine-n cer,Poate îți e rece câteodată,Nu știu, n-am … Citește mai mult
Amiezile ne vor pătrunde răbdătoare,ca o putere ce vine şi pleacă,şi va fi o linişte ce doare,o durere care se-neacă. Apoi soarele va fi tot mai frumosşi-i va grăbi pe toţi spre seară,ademenindu-i cu armonia de jos,unde se roagă o făclie de ceară. Numai eu voi rămâne-n luminăcu cântecul, pasăre ţipând între dinţi –şi-mi va … Citește mai mult
Prin ceara vieții mele-n sus arzătoareTu treci ca bumbacul alb prin lumânare.O, tu ești ghemul meu frumos de fitil,Ce leagă explozia de jocul de copil,Ce leagă explozia de fiece cutăDe pe fruntea plină ochi de cucută –Și când cucuta se prelinge în gurăSe-aude-n ceruri o bubuitură.Vol. „Fântâni în mare”
Lumânare-s fără rost.Întunericul-i prea mare.Ard și-n zilele de post.Și în nopți fără hotare.Întunericul-i prea mare.Îs făcut parcă din ceară.Și ghiont și dezmierdare.Gingașă lumea să doară.Îs făcut oare din ceară.Ard și-n zilele de post.Într-un colț sfrijit de țară.Lumânare-s fără rost.Întunericul-i prea mare.Artă fără buzunare.Costel Zăgan, CEZ (E) ISME II
Rătăceam printr-o grădinăAlbina strângea din flori,Ceară pentru sărbători.Din ceară se făceau faclii,Să le dea Sfintei Marii.Făcliile s-aprindeau,Îngerii în Rai râdeau.Făcliile se stingeau,Îngerii în Rai plângeau.
Treaptă de cearăcruce-ntre cer și pământtimp astupat într-un cui. Clipe de purpură varsăsufletul tău nisiposroiuri de fân între noi. Drum stâlp de fumstranie muzică-n zalevistierie de greieri. Racla de zimțide rănirecopil. Dă-mi ochi de somnpoartă-mă-n gândstinge-mă. Pe tine prin tine te cerîntoarsă în divinitatefacă-se voia mea.
De-aș fi lăsată să mă molipsescDe-o zi bolnavă, de un poem al tău!Toamna contemplă gândul meu lumescPlin de otravă și de rău.De ce-l mai sun! El tot n-o să ne doară.Răbdarea-i ca o rană care-așteaptă.Cuvântul bun și mirosind a cearăSe va-nchega arzându-ți mâna dreaptă.Mai alb decât paloarea care treceȘi amintirile-ntre noi le strânge,Purtăm la gât … Citește mai mult
Lumânări cu ochi de fiară.Hohotul de luptă stă ascuns.Ca un fir de apă într-o stâncă, îngerul,axă mișcătoare, lumea a străpuns.E aproape o femeie moartăcoborâtă într-un iad marincare s-a turnat în viațăprintr-un subțiat de sticlă spin.Umblă și acum, desculță bate apa,duhuri trupuri fac din alba cearăși le-aruncă-n apa care se revarsăpeste marginile vieții în afară.
Fetele, albinele,Au furat sulfinele,Țărână de soare,De pe flori ușoare,Pulberea de lună,De pe mătrăgună,Scrumul de șofran,Nea de mărghiran,De pe izmă-creatăBroboane de ceață,Lână de tămâieȘi smirnă, molâie –Soiuri de luminăFăcută făină.Li se-aștern ca pânzeleToate după prânzele,Și la toate ceasurileTrambele, atrasurile.Cred că va-ncăpeaîntr-un stup și-o stea,Care a venitȘi s-a rătăcitDintr-un roi de sus.Și care disearăE miere și ceară.