Nicolae Labiș – Ceară
Crampeie de idei neterminate,Și-un zbor de păsări albe și un visȘi cântecul sunat pe jumătateDespre-un tărâm ce încă nu-i descris.Iar liniștea, în cadențare fină,S-a mlădiat smerită peste burgȘi te topești și curgi fără pricină,Felină ceară, dragoste-n amurg.