Zurgălăii iernii, iată-i iarăși sună,
Neaua-și joacă iarăși dansul foșnitor,
Iarăși vin în sănii pe polei de lună
Nopțile de iarnă limpezi ca un dor.
Soarele-i albușuri stă mirat și tace,
Sâmbure de viață încă necrescut,
Și-o încremenită candidă și-o pace
Peste toată lumea iarăși s-au țesut.
Să fii pur asemeni zărilor curate,
Brazilor ce poartă diamante-n zimți,
Să iubești frumosul ce-i închis în toate,
Fără de prihană sufletul să-ți simți.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea și puritatea iernii, invitând la contemplare și la o stare de spirit senină. Versurile sugerează o conexiune profundă cu natura și o aspirație spre un suflet neprihănit.