Sub cerul acesta puternic, atârnând de stele
ca pânza unei corăbii nupțiale,
stau drept ca în nopțile-acele
de dragoste, și steagul îmi flutură
argintat de aerul rece.
Ca un piept de corabie tai viitorul.
Valul lui îmi izbește urechea, cu țipăt
de victorie, de odihnă, de pace,
și râd cu toți dinții și-mi place
cerul acesta pe care-l curbează
bătăile inimi mele.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de contemplare profundă sub cerul înstelat, unde eul liric își găsește echilibrul și privește spre viitor cu optimism. Este o celebrare a liniștii interioare și a conexiunii cu natura.