Versuri corectate și adnotate
Plantonul de noapte.Soldații dorm cu un braț căpătâiatât de destinși, că portocaliepe chip le răsare fața dintâicea din copilărie.Singur plantonul e treazși-i privește în tăcere.Peste odihna lor, aziel are putere.Îi veghează privindu-i pe rândcu privire tandră, ciudoasăși deodată începe să scrie în gândo lungă scrisoare acasă.
Ai adormit, prințesa mea? Visezi?Ești obosită după greul zilei?Aș vrea să intru-n visul tău, să veziplutirea prin înalturi a acvilei.Eu te-aș chema să te ridici în zbor,să-mi fii alături sus, pe-un cer albastru,să ne-aruncăm, vijelios, pe-un normai depărtat de toți ceilalți, sihastru.iar apoi, ca și zeii din Olimp,să ne-mplinim iubirea în tăcere,prin trupurile noastre, în … Citește mai mult
„Străjerule, mai este mult din noapte?” (Isaia, 21:11).Parcă-ntunericul nu mai e greu,Rărit de umbre şi pătat de şoapteŞi, tresărind, întreabă duhul meu:Străjerule, mai este mult din noapte?Mi-a fost povară vălul ei cernit,Purtată greu pe umerii răbdării,Şi-aş fi căzut dacă n-aş fi tivitCu vii speranţe tot cuprinsul zării.Ca să cuprindă zarea năzuindSpre ea se-ndreaptă inima şi … Citește mai mult
La culcare, mâinilele-am pus în glastre,ca să veghezevisul gesturilorpe care nu am îndrăznitsă le schițăm
Aud iarna cum vine cu pași de cristal.Lungile nopți se suprapunpe veghea însingurată a mamei –vântule tu,legat la ochi cu tulpan de zăpadă,ram de măr,ce încă mai porțiîn seva ta adormităstropi scânteietoridin trecuta bucurie a unor copii amărâți,nu-i bateți la geamul de dor,nu-i amăgiți așteptarea.Iată-mi grijile,anevoios trecând apa speranței,iată visele,întristările mele de aur;iată linișteadin care … Citește mai mult
Mă-mpac cu frunza care cade,Mă-mpac cu anii ce se duc,Mă-nchin spre tinerele mladeȘi mă alin cu fraged suc.Mă-mpac cu gândul c-o să vinăUn ceas când lunca va cânta –Și-mbujorată de luminăEu n-am să fiu în preajma ta.Mă-mpac cu tot ce nu se-ntoarce,Alung acel străvechi fiorCe-ntreabă: cum să se-mbarceSpre veșnicii, atâta dor?Mă-mpac cu unda trecătoare,Mă-mpac cu … Citește mai mult
Privighetoare de noapte,priveghiul din urmă, cu țipete jalnice,rotund privitori (mare veghe la turn),ochii cei galbeni ai privighetoriide noapte..– Vae vae cucu victis,Benedictus, Benedictus,toată moartea e un strip-tease!
Ca Filip al doilea în EscorialMă plimb tăcut prin sala de spital.Îngândurat și trist și strâns în mine:Armata mea o fi ajuns ruine?Imperiul luminat de veșnici soriÎmi zace măcinat de negustori.Atâtea vămi deschise mi-l despicăȘi Țările de Jos mi se ridică.Iar când privesc prelung într-o oglindăVăd toată dogma noastră suferindă.
Povestea spune că-n acel uitatTrecut în care-atâtea-s făptuite,Nesigure, reale, -nchipuite,Un om a conceput nemăsuratProiect de a închide universulÎn carte şi-n avânt nesăbuitNălţat-a manuscris fin întocmit,Din scoarţă-n scoarţă declamându-i versul.Se pregătea acum să-i mulţumeascăPreabunei sorţi, când, deodată, vedeDisc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede:Uitase-n grabă luna s-o numească.Povestea-i născocită, ia aminte,Dar poate tâlcui vrăjitoriaAcelora ce-ales-am meseriaDe-a … Citește mai mult
Colindă ca forme umaneprin singurătatea nopții.Strângători de-armăsari auriți,ce fură spirite blânde.Păzitori ai pământului,ce strâng pe-ndelete tributul.Ochi argintii ca o lunăveghind prin beznele nopții.Reflexii de stea-logosteastrălucind tot văzduhul.Umbre ascunse-ale lumii,ce spionează pământul.Părăsesc astă lume doar cândpenumbre se-mbracă în doliu.Sunt moșieri de-ntuneric.Și stăpânii tăcerii ei sunt.Los guardianes de la tierra.En forma humana deambulanen la soledad de la … Citește mai mult