Stăm lungit și iată smuls
tras deasupra, tras de beregată
îmbrăcat am fost și dus
în trup verde deodată.
Ah, să mai fi fost doar eu
iarbă pe un câmp de nori
când trimite Dumnezeu
să mă pască meteori.
Să fi fost eu albul ciucur,
vată de vapori întoarsă
ca în sus doar să mă bucur
pe sub stelele ce varsă
raze din lumina lor
prea sătule fiind în sine.
Taure să fiu sonor
înhămat la reci lumine.
Și mai sus de sus, mai sus
tălpile, doamne, mi-ai pus.
Dacă numai inima
ar avea mări avea,
picioare prelungi
ochi cu șapte pungi
în care ar zace
Noe-n șapte arce
și cu animale vii
încăpute în a fi.
Sensul versurilor
Piesa explorează o stare de visare și transformare, în care eul se contopește cu natura și aspiră spre spiritualitate. Este o călătorie metaforică spre înălțimi, unde sufletul se deschide către infinit și către divinitate.