Să ieși în afară, să nu mai fii, să nu și nu,
ca și cum nici n-ai fi fost.
Efortul și munca de atunci și de-acu,
e pasăre fără zbor, fără rost.
Bătrânul doarme-n risipire.
E pescuit de sub pământ
de undițele din nadire
ale copacilor planând.
Ceva din carnea lui se face sevă,
șarpe și măr;
un fel de-a fi Adam și Evă,
hrană goniților din adevăr.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a transformării, sugerând o revenire la natură. Bătrânețea și moartea sunt văzute ca o parte a unui ciclu natural, în care corpul se transformă în elemente ale naturii, hrănind un nou început.