Primăvara.
Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te ivești istovitor de dulce
cu sânii bulbucați zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.
Te stingi încet din mine, iară
sub piept lovește-n căldărim o minge
și ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.
Alături de mocirlele uscate
ies pomii toți cu trunchiurile-n floare
Hei.. zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?.
Un orizont pierdut, cu buze roșii
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
și mor în primăvară ofticoșii..
Sensul versurilor
Poezia explorează frumusețea și efemeritatea primăverii, juxtapusă cu imagini ale pierderii și melancoliei. Se reflectă asupra trecerii timpului și a fragilității vieții, folosind simboluri ale naturii pentru a exprima emoții profunde.