M-a izbit vulturul prăbușindu-mi-se pe umăr.
Clonțul lui mi-a luat aerul din plămâni,
treaz fiind încă, m-am trezit
cu lăuntrul meu plin de zburătoarele cerului.
Ferească-mă, să stea și cerul cu stele în mine.
Prea puțină mi-e viața, încât
dau liber vederii și razei ei
dau liber.
Atâta vă rog, scoateți-mi din plămâni pe vultur.
Am să-l duc în spinare să-l îngrop la vârf de munte.
Atâta doar vă rog, scoateți-mi pe vultur din plămâni.
Mă sufoc; penele lui îmi umplu respirarea.
Străin de moartea mea
e vulturul mort.
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă interioară, o sufocare metaforică reprezentată de un vultur care se prăbușește în interiorul eului. Vorbitorul imploră eliberarea de această povară, dorind să o poarte și să o îngroape, sugerând acceptarea și depășirea suferinței.