N-ai să vii.
N-ai să vii și n-ai să mori,
N-ai să șapte între sorți,
N-ai să iarnă, primăvară,
N-ai să doamnă, domnișoară.
Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost și astru
și incest ai fost, prea cast.
Uite-așa rămânem orbi,
surzi și ciungi de-un cuvânt.
Soarbe-mă de poți să sorbi,
„S” e rece azi din sunt.
Sensul versurilor
The poem expresses a deep sense of loss and absence, lamenting the non-arrival of someone or something significant. It explores themes of existential loneliness and the inability to fully connect or experience life.