Începeam să mă topesc
în tot ce este fiersc
şi sfârşeam de tot să mor,
în al razelor decor.
Orb fiind fără lumină,
destinul şi găsi destină,
orocul şi găsi noroacă,
iar tristeţea mea o joacă,
un şotron cu cretă albă,
insulară, lungă, slabă,
prin care săltând treceam,
pe când tu erai.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și regret față de o relație trecută. Naratorul își amintește de momentele trecute, marcate de tristețe și de o oarecare orbire emoțională, comparând amintirile cu un joc al tristeții.