Din nou, noi.
Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinți..
Ei au mâncat pâine,
părinților noștri le-au fost părinți.
Dar noi, dar cu noi?..
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit și s-au nemurit.
Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume și ce anume?
Suntem, dar ne este urât!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de incertitudine și lipsă de direcție al generației actuale în comparație cu generațiile trecute. Se pune întrebarea dacă s-a hotărât ceva în legătură cu soarta lor și se exprimă un sentiment de dezamăgire și plictiseală față de prezent.