Mă scald de două ori
în albia aceluiași râu
apoi ies pe mal
și încerc să mă dezbrac de valuri,
dar ele s-au lipit
atât de mult de pielea mea,
încât simt cum trupul meu
a devenit chiar râul.
Da, mă scald de două ori
în apele aceluiași râu.
Acum eu sunt râul,
sunt și pietrele,
și undele ce curg
susurând peste ele.
Sunt și trupurile care intră
tremurând în albia lui
și se transformă
mereu în alte trupuri și-n alte valuri.
Intru de două ori
în albia aceluiași râu;
îmi dezbrac trupul
în valuri și apoi îl îmbrac
când ies înapoi pe mal,
curgând odată cu râul.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema transformării și a identității fluide, folosind râul ca metaforă. Persoana se identifică cu râul, cu elementele sale și cu schimbările continue pe care le suportă, sugerând o acceptare a transformării perpetue.