Daniel Vişan-Dimitriu – Metamorfoză
Era ca-n primii zori și-un rest de LunăÎnfiora tăcutele ființeTrecute de-ale nopții suferințeSub vuietul sălbatic de furtună.Albastrul din lumina sângerieEra atât de rece-n ziua-ceea,Încât părea o parte din mareeaNeliniștilor dintr-o agonie.Pământul răsufla o ceață careSe întindea pe firele de iarbăFăcând alunecarea zilei oarbăÎn timpul implorând abandonare.Doar pe un lujer scurt, o vietateÎși lepăda veșmântul ce-o-nchistaseÎn … Citește mai mult