Îngere palid, îți e mister
Cum că a lumei valuri și șoapte
Este durere și neagră noapte
Pe lângă cer?
Nu știi tu, înger, oare să zbori,
Să lași pământul, trista ruină?
De-ți place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?
O, dar pământul încă te ține
În niște lanțuri țesute-n rai.
Demult zburai tu în lumi senine
De nu iubeai.
Sensul versurilor
Poezia explorează conflictul dintre dorința de a transcende suferința terestră și legăturile emoționale care ne țin ancorați. Îngerul palid, prins între cer și pământ, simbolizează această luptă internă, incapabil să se desprindă de iubire, chiar dacă aceasta îi aduce durere. Poezia sugerează că iubirea, deși înălțătoare, poate fi și o formă de captivitate.