Știți voi simți culoarea și parfumul
Și melodia nopților de vară?
E-atâta calm în liniștea de-afară,
De parcă Timpul își oprește drumul.
În pulbere de foc își sting volumul
Luceferi cu sclipiri de piatră rară..
Și-n clipa care-ți pare seculară,
Trec veacurile-n mintea ta ca fumul.
Te vezi fugind prin golul dintre stele
Pe-un strop de vis rătăcitor ca ele,
Mânat de vântul sterp al întâmplării..
Și-i ceasul îndoielilor de sine,
Când te frământă tainele-ntrebării:
În Lume ești, sau Lumea e în tine?..
Sensul versurilor
The poem explores the feeling of being lost in time and space, questioning one's place in the universe. It reflects on the fleeting nature of existence and the search for meaning in the grand scheme of things.