Mihai Codreanu

Mihai Codreanu – Poem Feeric

de

Știți voi simți culoarea și parfumulȘi melodia nopților de vară?E-atâta calm în liniștea de-afară,De parcă Timpul își oprește drumul.În pulbere de foc își sting volumulLuceferi cu sclipiri de piatră rară..Și-n clipa care-ți pare seculară,Trec veacurile-n mintea ta ca fumul.Te vezi fugind prin golul dintre stelePe-un strop de vis rătăcitor ca ele,Mânat de vântul sterp al … Citește mai mult

Mihai Codreanu – Simbolism de Toamnă

de

Ascultă glasul frunzelor bronzate,Când asprul vânt de toamnă le frământă,E un suspin metalic ce-nspăimântă,Pornit din mii de strune descordate.Foşnesc prin goluri game variateŞi-n nesfârşite şuierări s-avântă:Vioare, flaute şi harfe cântăStridente psalmodii destrăbălate..Ascultă glasul frunzelor pălite,Când gem de vântul toamnei biciuiteŞi cad.. şi mor, îngălbenind cărarea..E comedie plânsul lor şi-i dramă:Iar dacă vrei să-ţi înţelegi chemarea,Ascultă … Citește mai mult

Mihai Codreanu – Suspin Neronic

de

Unei vestale.Din casa ei fugise-nspăimântatăCum o prinsese, focul, despletită..Și sta-n amurg, privind încremenităCum se topea zidirea-nflăcărată.Părea că e durerea întrupatăÎn albă marmoră desăvârșită..Și simt c-așa de bine izbutităN-am s-o mai văd de-acuma niciodată.Dar ce-i mai dureros e că de-o vremeDe-un dor smintit tot sufletul îmi geme..Și-l tot gonesc, și-n pace nu mă lasă.– Aruncă-mi, Joe, … Citește mai mult

Mihai Codreanu – Răstignire

de

Tu, Cel deasupra judecății mele, mele,De care însă sufletul mi-l leg,Mă iartă că nu pot să te-nțelegȘi-ți cer lumină cu-ntrebări rebele:.De ce-ai zvârlit în gol noroi de steleȘi-n noapte golul l-ai zvârlit întreg,Absurd și mut, de nu știu să dezlegEnigma ta ascunsă-n toate cele?.Iar dacă sunt la fel cu chipul Tău,De ce sunt mic și … Citește mai mult

Mihai Codreanu – Vedenii

de

Castelul vechi cu turnuri feudaleE părăsit acum de generații:Baroni și conți și duci și toți magnațiiS-au strâns în fastul încăperii sale.E-un gol imens cu bolți monumentaleCe dau fantastice halucinații,Pe ziduri: arme, cadre, decorații,Uitate de pe vremi medievale.În nopțile când luna nu se-arată,Pustietatea asta-ntunecatăÎși pierde cu desăvârșire lustrul;Iar către parcul unde mor castanii,Se furișează umbre: CastelaniiAscultă … Citește mai mult

Mihai Codreanu – Amon

de

Sunt zile-n care Soarele se stinge,Cuprins de-a resemnării duioșie:El umple cerul de melancolieȘi-apusu-i palid.. e-un apus ce plânge.Iar uneori în dungi de foc își frângeRevolta din suprema agonie:E cerul parcă vânăt de mânieȘi-apusu-i roș.. E un apus de sânge.Dar totdeauna stingerea solarăSe-nvăluie-n adânci tăceri de searăȘi-Amon, în fața morții, nu se teme.E calm și rece … Citește mai mult

Mihai Codreanu – Călărețul

de

Din fund de zări vârtejuri se ridicăȘi-n norii lor un călăreț apare:E-n zare-acum…e-aici…și iar e-n zare,De parc-un fulger aerul despică.Dar cine e fugarul făr’ de fricăTrecut într-o supremă săgetare?E dorul meu pe sufletu-mi călare,Fugind spre tine-n zbor de rândunică.El știe foarte bine ce-l așteaptăȘi totuși ține-n goană calea dreaptăSpre-a nepăsării tale neagră stâncă….Privește-l de granit … Citește mai mult

Mihai Codreanu – Nervi În Noapte

de

E toamnă. Noapte. Plouă. Insomnie.Deschid albumul cu fotografii:Cei vii sunt morți, pe când cei morți sunt vii, –Și toți îmi dau o criză de fobie.Îi văd trecând prin viața mea pustieCu relativul vieții lor pustii..Și-n pragul absolutei veșnicii,Aștept să-mi sune ceasul lor și mie.Mereu ciocanul vremii cade greuȘi-mi bate cuie la sicriu mereu,Cu iscusința lui … Citește mai mult

Mihai Codreanu – Plopul

de

Stă drept în sus; iar sobra majestateA ramurilor sale-n mlădiereVibrează calm în magica tăcereDin visătoarea lui singurătate.În crengi, uşor, tot mai uşor, străbateÎncetinel zefiru-n adiere.Şi-un freamăt lin, un freamăt de mistere,Foşneşte-n frunze-alene clătinate.Ce simţitor e plopul meu din vale:Când râzi, pătrunde-n ramurile saleUn viu concert de râsete-n surdină.Iar dacă plângi, în plop ecoul zboarăŞi, frământat … Citește mai mult