Salut, amabil prinț îndoliat
De suferință și de îndoială,
Ce porți cu morgă mantia de gală
Pe esplanada negrului palat.
Ascultă: Miezul nopții a sunat,
Iar umbra părintească și regală
Vorbește c-a fost victimă fatală
Într-un incestuos asasinat.
Ci du-te la Ofelia și spune-i
Că viața-i legea crimei și-a minciunei
Și lumea e-un imperiu de noroi;
Iar cu ingenioasa ta fineță,
Ucide-l pe Polonius și apoi
La sânul mamei tale plângi, alteță.
Sensul versurilor
Piesa surprinde starea de spirit a lui Hamlet, un prinț copleșit de moartea tatălui său și de trădarea unchiului său, Claudius. El este îndemnat de fantoma tatălui său să se răzbune, dar este măcinat de îndoieli și suferință.