Versuri corectate și adnotate
Mă exprim greu că-s doar un început de omȘi încerc să mă prezint, că-s neștiut de-o lume,De voi ce nu m-ați vrut să cresc cum creșteți pom;Măcar atât, nu doar un epitaf și-un nume.Sunt mic și blond, bălai cum soarele de-o vară-Ce n-am avut mai multe, mi s-au oprit la patru-Și n-am știut, neșcolit, că … Citește mai mult
În amintirea nevinovatelor ființe ucise de hitleriști,În leagănul de la Auschwitz, cu bomboane otrăvite.De râset e plină aleeaÎn lagărul groaznic al morții..Se joacă un card de fetițe,Frumoase cu albe rochițe,Pe care căzuseră sorțiiSă moară în ziua aceea..Mai cântă o pasăre-n pomÎn lagărul groaznic al morții..Îi cântecul plin de-ntristareÎn clipa senină, cu soare,Pe care o-ntunecă hoții,Jivină … Citește mai mult
A-mbătrânit între incendiul Ateneiși stâncile de marmoră din Sicilia.Îi plăceau grotele de pe țărmuri și chipurilefăurite de valurile mării.Vedea în forța oamenilor o plasățesută de zei, în care ne prindem noi înșine.Și-a vrut să rupă plasa.Era ursuz și avea prieteni puțini;dar iată, a venit vremea și-l sfâșiară câinii.
Aspra.Nimic nu o-mblânzește, nimic nu o-ncovoaie,Ani are peste sută și multe-a pătimit:Tot neamul, soțul, fiii, de sabie-au pierit,Dar n-a putut durerea s-o frângă, nici s-o-nmoaie.Și fără preget luptă, împilă și jupoaie;Ea taie-n carne vie și sufletu-i cernitCu toată răzbunarea e tot nemulțumit –Așa cumplit o arde năprasnica văpaie.A urii. Iar când noaptea la candelii luminăBătrâna … Citește mai mult
Firave trupuri, minți junoneAtât de încrezătoare în mâine,Au picat azi jertfe cazoneLui Dumnezeu… în focul câine.Ajunși pentr-un vibrato sunet,Să-l aibă un gând de înfiorare,Au fost străfulgerați ca-n tunet…Neștiind că moarte oriunde apare.S-au stins -pe-al indolenței rugDe-un vârf de neam iresponsabil-Copii, odată prunci de plug…Azi scrum, în oraș moral instabil….… Cetatea, înmocirlită-n banCu inocența-i infantilă,Ajunsă o … Citește mai mult
Trăiesc un simțământ aparte;Că ni se pregătește moarteÎntr-un Conclav UniversalDe-o Terra-n ciclu epocal.Trăiesc din ce în ce mai desVizionar de crunt regres;Revăd „replay” de apocalipseDe humă-n clocot, ars d-eclipse.Trăiesc neputincios, final;Vulcani cu nori în sideral,Seisme-n valuri de tsunamiMăturând milion de oameni.Trăiesc coșmar de informații,Convins că-s din degenerațiiCe vor muri-ntr-un holocaust.Mă-ndrept aliniat spre haos.Trăiesc omoruri planetare,Văd … Citește mai mult
E timp când și floare își pierde pistil,Când floarea, de jună, se arde de soareȘi fruct nu va fi, văduvit de viril…Pământ va fi tern și curaj va dispare.Pământul meu simbol e parcă sărac,Rămas fără vlaga flăcăilor dârjiO noapte, ce zi și-a pierdut de colac…Cum iepe de soi n-apucând să dea mânji.A strâns într-un laț … Citește mai mult
Erau doar niște copiiCând s-au cunoscut, se iubeau inocentCu toate că n-ar fi știut că povestea lorVa tulbura minți lucideȘi va deprima veșnic chipuri fericitePentru ea, el eclipsa mereu orice alt băiatCăci vedea în el un suflet sincer și devotatÎl făcea să râdă în cel mai trist momentL-a făcut să prindă viață când privea absentȘi … Citește mai mult
E vast câmpul cu sânge,Cu trupuri rupte-n douăPe iarba ce se frângeÎn vadu-n care plouă.Nu-i luna deocheatăCu pletele vâlvoi.Ea este moartă-n țeastaCuptorului din noi.Nu-i luna în războiulÎntins peste abisuri,Ea macină noroiulPustiului din visuri.Aceste trupuri rupte,Cu piatra solidare,Își duc pieirea-n lupte,Pe-a stelelor cărare.
Cotmeană, apa din tineNu mai curge, nu mai vine,Spune-mi ce ți s-a-ntâmplatDe ți-e vadul tot secat. Nimic nu mi s-a-ntâmplat,Dar știu că m-a blestematO bătrână dintr-un satCând feciorul s-a-necat.Dar și eu l-oi blestema:Cum nu curge apa meaSă-i ardă și lui casaSă n-aibă cu ce-o stingea,Să-i rămână patul gol,Să n-aibă milă de om.